sâmbătă, 25 aprilie 2009

Poveste pentru suflet.......

Era odata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care
o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu
cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.

De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea
era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata
regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca
aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era
confidenta lui si era intotdeauna draguta,
intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele
avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va
ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese
o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi,
regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu
adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape.
Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4
sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."

O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel
mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am
aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa
vii cu mine si sa-mi tii companie?"

"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca
fara un alt cuvant. Raspunsul ei strapunse inima
regelui ca un cutit.

Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am
iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu
mine si sa-mi tii companie?"

"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e
prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!" Inima
regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna
am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost
acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine
si sa-mi tii companie?"

"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!"
replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta
si veni la mormantul tau." Regele fu devastat si de
acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei
merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care
rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de
slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a
neglijarii sale. Adanc indurerat, regele spuse:
"Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand
am avut ocazia!"

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent
cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine,
el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim,
merge la altii.

Cea de-a doua sotie este FAMILIA si PRIETENII.
Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul
vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru
dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat
in goana dupa averi, bunastare si putere. Totusi,
SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom
merge. Deci, sa-l cultivam, sa-l facem puternic si
sa-l bucuram acum, pentru ca este singura particica
din noi care ne va urma si va fi cu noi pentru eternitate.

14 comentarii:

  1. Sufletul?
    Sufletul tau !?!
    cel risipit de soarta?
    oricat ai citi, oricat de multe lucruri vei vedea si orice vei experimenta, nu vei putea recupera vreodata sufletul tau vandut/pierdut...

    RăspundețiȘtergere
  2. Trebuie sa te iei o decizie, este vandut sau pierdut, nu e acelasi lucru in esenta desi cu acelasi rezultat final. Din pacate nu ai reusit sa ma cunosti, stiu sine esti desi nu te-ai semnat si mai mult de atat iti inteleg frustrarile.
    Asa e viata, plina de curbe si ocolisuri dar trebuie sa vezi liminita de la capatul tunelului.
    Adrian B

    RăspundețiȘtergere
  3. foarte frumos...:s sincer m-ai impresionat cu acest semi-basm...

    RăspundețiȘtergere
  4. @Deea
    semi-basmul plin de prea mult adevar te-a impresionat, eu nu am facut mare lucru doar l-am postat ;).

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumoasa poveste.
    Iar la aceasta poveste iti voi atasa o melodie.Cam acelasi lucru spune ...
    Intotdeauna exista cineva "in umbra" care stie sa ne aprecieze mult mai mult decat o fac cei apropiati noua.
    http://www.youtube.com/watch?v=nOMn9SYmkzs

    RăspundețiȘtergere
  6. @Mika
    da, intradevar, frumoasa piesa si se potriveste, dar parca mai aproape de realitate e :
    http://www.youtube.com/watch?v=NnXKfAEzmJ0&feature=related

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi aduce aminte de prea multe acesta melodie ...de asta nici nu am postat-o.

    RăspundețiȘtergere
  8. lasa ca am postat-o eu si sunt in aceeasi situatie :)))))))))
    apa trece pietrele raman ;)

    RăspundețiȘtergere
  9. Apropo de apa trece ...pietrele raman ,iti dau sa citesti ceva ,n stiu daca-mi voi scrie gandurile de adolescenta si pe aici...ca si blog.
    Mi-am intitulat gandurile "izvorul pietrificat"....

    " Uneori fiecare dintre noi,ne lasam intimidati de momente,de clipe care patrund intr-o parte a sufletului unde lumina este atat de puternica incat toate detaliile si formele sunt imposibil de vazut si de inteles.
    : Oare ce se intampla cand lasam acest colt flamand de suflet sa se hraneasca cu sentimente,dragoste,speranta,iubire -forme infaurite de tehnologia intelectului si a gandirii?
    Picaturile pe care le-ai scurs in mine (ca un strain) au format valuri care zi de zi imi lovesc cu putere toate partile corpului,aruncandu-mi materia gandirii in toate partile.
    Natura mi-a aratat ca tot ce curge are un izvor,un loc de pornire,locul ce-l gasim in obscuritate,intr-un intuneric dur.Izvorul meu este acolo in tine,acolo unde nimeni nu poate privi,nici chiar tu.In acest moment ma aflu in fata ta sub o forma imprastiata de cuvinte de culoare neagra,nu ma cunosti,nu m-ai vazut"eu imi cunosc doar izvorul" ....deci ingaduie-mi sa ma prezint,sa raman o forma straina de contrast alb-negru.
    Daca vrei sa ma saruti,intinde mainile in fata ta ,inchide ochii si incet, incet introdu-le in partea sufletului unde nu ai mai cautat niciodata.Acolo vei gasi izvorul meu,spala-ti mainile in apa si apoi spala-ti si fata.
    :"Mai poti sa-mi simti rasuflarea?"
    :" Nu,fiindca izvorul meu a ramas in forma pietrificata ce curge fara viata,a ramas o stafie ganditoare"
    :"Scoala-te de la masa si priveste-te in oglinda,fata si mainile iti sunt pline de rani.....ceea ce credeai a fi apa mea,erau de fapt pietrele mele lipsite de viata si sentimente pe care le-ai lasat in urma ta.Izvorul care credeai ca il mai am,cu apa curata si limpede,a secat....a devenit numai piatra."

    RăspundețiȘtergere
  10. Interesante "gandurile tale pietrificate", i le-ai spus celui care i le-ai dedicat?

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu le-am spus sub acesta forma .Probabil ca m-ar fi luat peste picior la acea vreme.
    Am spus scurt si la obiect ce durea.
    PS: intotdeauna spun ceea ce gandesc,chiar daca este in varianta scurta. :D

    RăspundețiȘtergere
  12. E bine sa spui ceea ce gandesti, dar nu intotdeuna varianta scurta e inteleasa pe deplin.

    RăspundețiȘtergere
  13. Stiu si asta ,dar sunt momente in viata cand ,varianta lunga te duce in penibil.
    Cum mie nu-mi plac acele situatii ...prefer varianta scurta, chiar daca eu raman cu :
    http://www.youtube.com/watch?v=d5piNHgrwpI

    RăspundețiȘtergere
  14. Ei, vezi, de asta prefer sa port mai tot timpul ochelari de soare.

    RăspundețiȘtergere