joi, 20 august 2009

Primum vivere, deinde philosophari - Mai intai traieste si pe urma filosofeaza

Datul cu parerea e sport national in romania, iar pe podium nu mai ai loc de atatia campioni, sunt toti dispusi sa-ti dea sfaturi cat mai pertinente, spun ei si cred ca se pricep la tot si toate desi e doar rodul unei imaginatii foarte bogate dar care nu se canalizeaza in scopuri constructive. Acum ceva ani cand se spunea ca romanul se pricepe la orice dar in special la fotbal si politica ma bufnea rasul deoarece nu ma interesa nici fotbalul si nici politica facute dupa ureche iar rezultatele sunt azi mai vizibile ca oricand, ambele activitati sportive (si politica e un sport, ai nevoie de pregatire fizica si intelectuala pentru a sari de la un partid la altul si pentru a-ti insusi diversele doctrine mai mult sau mai putin hilare) au cam aceleasi rezultate mediocre dar mult mediatizate pentru ca sunt insotite de mult scandal si ipocrizie iar romanul e ahtiat dupa asa ceva.
Dar totusi pe primul plan, de la cel mai mic si indepartat sat si pana in inima oraselor, ramane barfa si radio-santul care nu are nevoie de licente sau de fregvente de emisie, alimentat tot timpul de diverse imaginatii bogate care din imposibilitatea de a trai in realitate si ascunzandu-se tot timpul intr-o lume imaginara fabuleaza intr-un asemenea mod incat si cei mai mari scriitori ar fi invidiosi. Aproape la tot pasul gasesti un binevoitor care sa-ti ofere un sfat prietenesc, deoarece din experienta viselor sale alimentate de emisiunile interesante vizionate la tv (normal doar cele in care se cauta un vinovat sau se cearta cineva sau ma rog se dezbate vreo barfa mondena), iar in acelasi timp incearca sa-si lamureasca nebuluasele create in mintea lui odihnita si preocupata doar de ce mai e nou in urbea prafuita si mizera.
E pe cale de disparitie personajul cu care poti incropi o discutie despre o carte sau un film bun (aici gusturile nu se prea discuta dar se pot analiza), in general aceste subiecte plictisesc acest popor care e fascinat doar de televizor, carciumi si discutii imaginare despre persoane care lor li se pare ca le cunosc.
Poti trege o concluzie simpla din numarul de cuvinte folosite intr-o discutie de gradul de ocupare al neuronilor care la majoritatea alearga liber prin spatiul special conceput pentru ei, iar vocabularul din dotare nu depaseste 100 de cuvinte.
Asta e ironia sortii, cred ca m-am nascut intr-o epoca gresita dar ce putem face acum, o sa le suportam prezenta unora si incercam sa tinem langa noi doar cei care intradevar merita.

4 comentarii:

  1. Cand spui ca te-ai nascut intr-o epoca gresita... la ce te referi ? (trecut/viitor)

    **ai uitat sa mentionezi ca sursa de ,,vasta experienta" multi-educativele telenovele :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @sunsetime
    nici la trecut si nici la viitor, ma refer strict la contemporanii nostrii ;).
    Despre telenovele am scris in alt post, vad ca ai frunzarit blogul binisor, iti multumesc mult pentru rabdarea de care ai dat dovada.

    RăspundețiȘtergere
  3. A! m-am exprimat eu mai vag. Eram curioasa daca ai fi vrut sa te fi aflat intr-o epoca trecuta sau viitoare. sau...da, mai este si varianta, epoca de acum - dar cu alte caracteristici..

    ** m-a "prins" ce ai scris pe aici, ca sa zic asa :) plus ca mi se pare interesant sa incerci sa cunosti un om, o frantura din el, prin ceea ce scrie/gandeste la un moment dat. Nu ma pot abtine ;))

    RăspundețiȘtergere
  4. @sunsetime
    nu te abtine :)))))))
    Preferam o epoca mai veche cu valori adevarate si fara atat de multe nulitati ;), iar viitorul e la fel de sumbru, cred eu.

    RăspundețiȘtergere