luni, 14 septembrie 2009

Actorul si salbaticii

O capodopera a cinematografiei romanesti, acest film nu cred sa mai poata fi egalat vreodata si asta pentru ca din punctul meu de vedere Toma Caragiu a fost cel mai mare actor roman iar filmul care doreste a fi o pseudo-biografie a lui Tanase ( dar este atat de scurt, doua ore si ceva, incat nu poate reda decat o farama din viata sa) are o distributie pe masura maestrului. Am revazut ieri filmul iar apoi timp de mai mult de o ora am tot derulat si reascultat unele replici si momente extraordinare din film, dar imi e greu sa ma decid care scena e mai importanta si care mai putin, inclusiv cele in care se aude doar respiratia maestrului au o incarcatura aparte.
Recunosc, sunt fan al cinematografiei romanesti iar asta nu din patriotism, poate voi fi considerat subiectiv cand afirm ca nu inteleg televiziuniile de ce nu difuzeaza filme romanesti, de ce platesc o gramada de bani pe niste kitsch-uri cu batai, impuscaturi, sange sau si mai grav cu telenovele de import care au toate aproape acelasi subiect cu o fata care daca e oarba pana la urma vede, daca e surda pana la urma aude, daca e paralizata si nu poate merge in final e mare sportiva, daca e urata pana la urma devine foarte frumoasa si toate la sfarsit sunt bogate si implinite sufleteste cu o iubire care la inceput era imposibila. Filmale romanesti sunt difuzate la ora 5 cand natiunea se uita doar la stirile cu omoruri si violuri, pe unele posturi de televiziune si ceea ce e si mai grav sunt doar cateva, foarte bune de altfel dar mai avem si alte filme nu doar aceleasi, imi face placere sa le revad dar unde sunt restul filmelor, sau poate sunt prea ieftine la achizitie si comisioanele nu sunt pe masura sau, sau, sau . . . . . . . . . . . . .
Si totusi am inceput sa scriu despre "Actorul si salbaticii" iar cum in acele vremuri salbaticii aveau camasile verzi acum ai nostrii le au galbene, portocalii, rosii, albastre sau cine mai stie ce culori, unii nu s-au decis nici macar ce culori poarta in acest razboi pentru ca partidul lor de nisa asteapta o fuziune sau sprijina pe unii sau cand trebuie pe altii, asa ca decat sa isi faca camasile in dungi mai bine le mai schimba din cand in cand dar nu pentru igiena corporala ci din considerente strict politice. Ciudat sa vad in jur acelasi cenusiu predominant si prin multime cate unul cu camasa in culoarea partidului pe care il reprezinta doar in pragul alegerilor, ascultati cuvintele lui Caratase adresate celor cu camasile verzi pe atunci, acum ele sunt pentru cei cu camasile viu colorate politic:

mai am cateva fragmente memorabile, dar asta intr-un post urmator, e prea mult pentru prima data.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu