vineri, 28 august 2009

Alexandru cel mare

cateva poze cu nepotul meu scump :













joi, 20 august 2009

Primum vivere, deinde philosophari - Mai intai traieste si pe urma filosofeaza

Datul cu parerea e sport national in romania, iar pe podium nu mai ai loc de atatia campioni, sunt toti dispusi sa-ti dea sfaturi cat mai pertinente, spun ei si cred ca se pricep la tot si toate desi e doar rodul unei imaginatii foarte bogate dar care nu se canalizeaza in scopuri constructive. Acum ceva ani cand se spunea ca romanul se pricepe la orice dar in special la fotbal si politica ma bufnea rasul deoarece nu ma interesa nici fotbalul si nici politica facute dupa ureche iar rezultatele sunt azi mai vizibile ca oricand, ambele activitati sportive (si politica e un sport, ai nevoie de pregatire fizica si intelectuala pentru a sari de la un partid la altul si pentru a-ti insusi diversele doctrine mai mult sau mai putin hilare) au cam aceleasi rezultate mediocre dar mult mediatizate pentru ca sunt insotite de mult scandal si ipocrizie iar romanul e ahtiat dupa asa ceva.
Dar totusi pe primul plan, de la cel mai mic si indepartat sat si pana in inima oraselor, ramane barfa si radio-santul care nu are nevoie de licente sau de fregvente de emisie, alimentat tot timpul de diverse imaginatii bogate care din imposibilitatea de a trai in realitate si ascunzandu-se tot timpul intr-o lume imaginara fabuleaza intr-un asemenea mod incat si cei mai mari scriitori ar fi invidiosi. Aproape la tot pasul gasesti un binevoitor care sa-ti ofere un sfat prietenesc, deoarece din experienta viselor sale alimentate de emisiunile interesante vizionate la tv (normal doar cele in care se cauta un vinovat sau se cearta cineva sau ma rog se dezbate vreo barfa mondena), iar in acelasi timp incearca sa-si lamureasca nebuluasele create in mintea lui odihnita si preocupata doar de ce mai e nou in urbea prafuita si mizera.
E pe cale de disparitie personajul cu care poti incropi o discutie despre o carte sau un film bun (aici gusturile nu se prea discuta dar se pot analiza), in general aceste subiecte plictisesc acest popor care e fascinat doar de televizor, carciumi si discutii imaginare despre persoane care lor li se pare ca le cunosc.
Poti trege o concluzie simpla din numarul de cuvinte folosite intr-o discutie de gradul de ocupare al neuronilor care la majoritatea alearga liber prin spatiul special conceput pentru ei, iar vocabularul din dotare nu depaseste 100 de cuvinte.
Asta e ironia sortii, cred ca m-am nascut intr-o epoca gresita dar ce putem face acum, o sa le suportam prezenta unora si incercam sa tinem langa noi doar cei care intradevar merita.

miercuri, 19 august 2009

a mai ramas doar cenusa . . . . . . . . . . . . .

Focul sa stins, fumul sa imprastiat, caldura sa pastrat iar ce a mai ramas e doar cenusa si cativa carbuni. Pe moment pare imposibil de reaprins, e nevoie de mai mult decat de o scanteie pentru ca sa arda iar, dar in asemenea cazuri e tardiva expresia "mai bine mai tarziu decat niciodata".
Precum pasarea phoenix care la anumite intervale de timp se autoincendiaza iar apoi renaste din propria cenusa, e nevoie de un nou nivel, de o noua provocare, de un nou tel si in final de un nou foc. Iar ca sa imbin si adaptez mai multe zicale traditionale cu ghilimelele de rigoare "focul trece, pietrele raman" :).

marți, 11 august 2009

stins cu apa, a mai ramas doar fum . . .

De fapt e ca atunci cand nimeresti intr-o locatie superba, ai locurile la o masa perfect pozitionata si aranjata, parca facuta special pe gustul tau, meniul e bogat si complet cu tot ce ti-ai dori, comanzi ceea ce intradevar ai vrea sa mananci si asortezi un vin pe masura, ambianta e perfecta si servirea profesionista, dar cand incepi sa gusti delicatesele comandate si sa savurezi cu adevarat frenezia aromelor imbinate perfect apare cineva care cade peste masa ta, se rupe si se sparge tot si nu se mai poate face nimic, locatia se inchide imediat si nu sunt sanse de redeschidere.
Nu stiu daca o sa pot intelege vreodata acele persoane care nu vor mai mult pentru ele, le place sa se complaca in situatii si sa faca pentru altii bine lasandu-se pe planul secundar crezand ca asa e mai bine. Cel putin eu am invatat ca daca e sa alegi, vei alege intotdeuna ceea ce e mai prost asa ca lasa pe altii sa aleaga iar tu doar trebuie sa inveti sa culegi ceea ce e bine pentru tine.

vineri, 7 august 2009

Edere oportet, ut vivas, non vivere ut edas (Cicero) - Trebuie să mănânci ca să trăieşti, nu să trăieşti ca să mănânci.

Este parca desprins din realitatea tipic romaneasca aceasta cugetare, uitati-va in jur si veti constata cat de multi traiasc doar sa manance, ii intereseaza doar gratarele ingurgitate, berile care le-a potolit setea, mancarea gatita care ii face sa nu se mai poata ridica de pe scaune dar a fost buna si cum se calauzesc dupa sloganul "mai bine sa-ti fie rau decat sa-ti para rau", chiar daca apoi iau medicamente de digestie, si in final kilogramele care nu ii deranjeaza pentru ca e un simbol al bunastarii daca le dau burtiile si slaninile pe afara, o duc bine pentru ca au ce manca si nu mai conteaza altceva.
Nu are rost sa ma repet ca asta e societatea pe care o meritam pentru ca de la OTV si alte posturi la care isi fac siesta romanii ahtiati dupa scandal, durere si compatimire, dar toate durerile se ung cu o masa copioasa si cu o cugetare inteligenta "nu ne marge asa de rau pana cand mancam atat de bine", rasuna vaile de manele la maxim si e un fum de nu mai poti spune ca mergi la aer curat dar le e bine, se simt in largul lor folosind un limbaj de maxim 100 de cuvinte pentru ca mai multe nu cunosc iar daca cineva incearca sa discute ceva mai elevat e considerat un idiot care isi pierde timpul degeaba si nu stie care mai sunt subiectele tari de la stiri, daca au mai gasit vreo crima fara autor sau cine isi mai arata silicoanele prin presa infecta de pe tarabe.
Dar toate acestea te face sa apreciezi si mai mult acele putine persoane care sunt intradevar de o certa valoare, greu de gasit precum diamantele in africa, iar tot in acelasi fel arunci toata pleava din jur si le pretuiesti la adevarata lor valoare. Eu am facut intradevar curatenie, am inlaturat toata pleava care ma inconjura si am pastrat in jur doar acele diamande mai mult sau mai putin slefuite, dar de o certa valoare morala si intelectuala. Nu mai pot face fata unor discutii inculte care se tot tin in anumite cercuri si mai nou imi gasesc repede alceva mai bun de facut si ma retrag subtil.
Dar inca nu am ajuns la acel nivel sa ii pot intelege pe cei care se complac in anumite cercuri si situatii doar de dragul sau de mila cuiva, fara sa isi dea seama ca viata e atat de scurta incat nu ai timp de experimente si teste care apoi sa le folosesti intr-o alta viata, in care sa faci intradevar ceea ce vrei tu sa faci cu adevarat. Pot doar sa ii compatimesc si sa le urez sa se trezesca cat mai repede la realitate si sa isi dea seama ca doar ce vor ei conteaza si nu ce vor altii, iar mastile nu folosesc decat in societatea care nu-i intereseaza, la o conversatie cu ei insisi e mai bine sa nu se minta frumos sau sa pozeze in cel mai tare din parcare si de fapt parcarea e goala.

luni, 3 august 2009

Errare humanum est sed perseverare diabolicum (Seneca) - A greşi e omenesc, dar a persevera (în greşeli) este diabolic.

Se pare ca am devenit diabolic, :)
pentru ca perseverez in aceeasi greseala desi am dat cu capul de nenumarate ori si continui sa am incredere in oameni si in instinctul meu, care din pacate ma inseala de fiecare data. Ciudat, de obicei invat din greseli dar asta continui sa o fac fregvent, sa am incredere in oameni, si chiar daca in proportie de 99% m-au dezamagit. Dar nu mai conteaza pentru ca fiecare picior in fund e un pas inainte si asa incet incet, din mai multe suturi, inaintam, si vom ajunge undeva, candva, acolo unde ne-am propus.
E bine sa ai masti si sa le folosesti, iar acum pana vine zapada o sa folosesc doar masca de om rau pentru ca doar asa esti respectat, in aceasta societate de c...t, unde valorile nu exista si tot ce e nasol e apreciat, dar de asemenea apreciere chiar mai bine te lipsesti pentru ca e iluzorie si nesemnificativa.
Iar daca analizam ca totusi "eppur si muove", sa ne cinstim cu un NR.7 si o piesa din categoria greu de digerat :