miercuri, 30 septembrie 2009

Actorul si salbaticii II

Daca aveti opt minute disponibile urmariti acesta captura din filmul Actorul si salbaticii :



sa ajuns intr-un stadiu in care nici macar nu se mai fac glume pe seama sistemului sau a ceea ce ne asteapta, sau daca se incearca asa ceva nimeni nu mai rade. Poate au disparut salbaticii? Eu cred ca s-au inmultit, dar a disparut actorul care sa le spuna pe sleau adevarul verde`n fata. Trist este ca a disparut rasul, jocul si mai ales speranta, romanii revolutionari de acum douazeci de ani, care urlau "nu ne vindem tara" si imediat ce aveau impresia ca cineva le ingradeste libertatea sau drepturile de care au fost privati peste patruzecisicinci de ani, luau atitudine, au adormit.
Somn usor romani, dormiti linistiti pentru ca nimeni nu mai vegheaza pentru voi!

marți, 29 septembrie 2009

Divide et impera - Dezbina si stapaneste

Indiferen ca esti interesat sau nu in ultimele saptamani peste tot se dezbat aceleasi povesti vanatoresti ale "politichiei de lemn" marca inregistrata romaneasca.
Nu ma intereseaza deloc cine si ce politician ne mai minte si cel putin sa o faca frumos, cine si ce mai abereaza, dar indiferent de sursa de informare peste tot dai, inevitabil, de cel putin cateva stiri politice. Am ramas perplex vazand stiri despre politica in editiile on-line ale publicatiilor de sport spre exemplu, de ce sa ne informeze pe noi ca echipa feminina de handbal a romaniei a castigat cupa mondiala pentru ca e un turneu mai mult amical, pregatitor pentru campionatul mondial unde suntem deja calificati dar e mai important ca arbitrii din fotbalul nostru au gresit si nu mai stiu cine cu cine sa certat, un alt personaj de care iar aud pentru prima data, si cu asta sunt mii de stiri.
De fapt imi dau seama cat de mult se aseamana fotbalul cu politica, nu degeaba spunea mai acum cativa ani cineva ca aproape "toti romanii se pricep la fotbal si la politica", deci sa punctam cateva asemanari:
- la abmbele protagonistii se cearta nonstop,
- zilnic mai apare cel putin un scandal,
- personajele implicate in ambele fenomene sunt aceleasi, conducatorii din fotbal sunt si politicieni,
- rezultatele lor se limiteaza la plaiurile mioritice,
- in egala masura au monopolizat presa,
- limbajul de mahala folosit,
- la sindrofii se distreaza pe manele,
. . . . . . . . . . . . . si asa in continuare pot enumera vreo cateva zile.
Ambele fenomene au aceesi strategie, bazata pe circ mediatic, pentru a castiga sustinatori, iar cand acestia sunt din categoria celor din filmuletul de mai jos nu este foarte greu. Pentru mine ideile exponentiilor din fotbal si politica sunt exprimate in acelasi limbaj, care are nevoie de subtitrare si oricum e plictisitor si aberant.

vineri, 25 septembrie 2009

Nomen est omen (Plautus) - Numele este un semn prevestitor

Nu sunt superstitios, dar acest citat mi-a trezit interesul pentru ca se potriveste foarte bine pentru o zi de septembrie 25, pana anul trecut o zi cu o semnificatie aparte timp de 84 de ani iar incepand din acest an doar o zi in care mai mult decat in restul imi aduce aminte de o . . . . . . . . . . . . . nu pot gasi cuvantul perfect pentru o descriere completa.
Nu situ daca e prevestitor sau mai bine spus predestinat, dar ceea ce e mai important si asta ma invatat in decursul aniilor este ca trebuie sa fi mandru de el. Daca simti greutatea lui si faptul ca trebuie sa-l duci mai departe, trebuie "sa-ti pui mintea la contributie" pentru al mentine la acelasi nivel sau chiar sa-l duci cat mai sus.

joi, 24 septembrie 2009

in sfarsit cineva a reactionat

Mare mirare, mare realizare, miraculoasa reactie si nici cea mai mica banuiala de regie. Am mai scris despre OTV-izarea televiziuniilor si de faptul ca nu mai vizionez nici o emisiune de circ mediatic care face rating printre cei cu mintea odihnita dar nu ma pot abtine la asemenea "capodopera".
Seara trecuta butonam tv-ul si am ajuns pe la Antena 1 la circul lui Carpatos si era invitat Botezatu. Parca am intuit ca ceva se va intampla si am urmarit pret de cateva minute (si acum ma bufneste rasul cand scriu), ceea ce a urmat ma uns la suflet. In stilul caracteristic de circ al emisiunii cu acel chelios, care nici acum nu stiu cum se numeste dar ii sta rau daca nu isi imbraca un costum de clovn pentru ca asta e menirea lui in acea emisiune, era invitat Botezatu pentru ca aparuse nu stiu ce scandal monden si ceva bla-bla-bla. In ingustimea lor bolnava au facut o regie si l-au invitat pe Lis (fostul primar al Bucurestiului care mai nou e vedeta tv) sa-l casatoreasca pe Bote cu decorul emisiunii (o tipa blonda care sta pe un scaun prin platou banuiesc pentru rating). E acum incepe partea misto, Bote refuza sa intre in jocul lor, se enerveaza (la propriu) si vrea sa plece din platou pentru ca, argumenteaza el, nu e dispus sa joace intr-o scena penibila creata de mintea bolnava a unui realizator de circ tv doar de dragul audientei si incepe o discutie mai aprinsa intre el si Carpatos care nici cand are scrise intrebarile nu le poate citi cursiv iar sa vorbeasca liber e un adevarat chin pentru el.
Nu sunt fan Botezatu, il respect pentru realizarile lui profesionale si totodata nu-l consider o capacitate in ale vorbitului dar i-a dat cu flit marelui gazetar la revistele pentru onanisti si mai nou realizator de emisiuni tv Carpatos de acesta parca avea microfonul taiat din regie. Parerea mea e ca Bote sa informat putin din bucataria emisiunii si stia cam ce il va intreba Carpatos, ia facut varza emisiunea care de obicei e un circ si nici clovnul chelios nu mai avea haz sau nici macar nu mai putea capta atentia de la schimbul de replici dure dintre el si monosilabicul Carpatos. In sfarsit o vedeta invitata la o amisiune in direct (mare noroc ca altfel inregistrau alta) care spune pe fata ca sa saturat de regiile ieftine in care se complac asa zisele persone publice invitate in astfel de emisiuni si intra in jocul murdar al realizatorilor.
Sper sa le fie rusine celor care s-au complacut pana acum in asfel de situatii penibile si sa boicoteze astfel de emisiuni daca au coloana vertebrala iar ei sa ramana cu vedetele de cartier lansate doar la asemenea circuri tv de care s-au saturat si cei care le urmaresc ca nu mai e nimic de inventat mai penibil decat sa facut pana acum.
Daca ati vazut prima parte a emisiunii (la continuare nu am mai rezistat ca au dat-o in diverse pe linia lor clasica) sau daca nu o gasiti aici:
http://www.antena1.ro/index.php?page=webcast&id=61443&type=show&item=108
sper sa rezistati la introul cretin al celor doi cheliosi care vorbasc degeaba si cred ca doar din placerea de a se auzi vorbind pentru ca de fapt nu spun nimic.

marți, 22 septembrie 2009

managementul de criza . . .

In plina criza se intalnesc doi manageri si incep sa discute despre problemele companiilor pe care le conduc :
- Auzi, tu iti mai platesti angajatii?
- Nuuu! Dar tu ii mai platesti?
- Nu! Nici eu ... si ei continua sa vina la munca. Si ai tai vin nu-i asa?
- Da! Vin constinciosi.
- Stii ceva? Eu cred ca ar trebuii sa le cerem o taxa de intrare in firma.

luni, 21 septembrie 2009

lucruri simple,

foarte simple dar pline de substanta, asta e tot ce conteaza si mai bine spus ceea ce imi capteaza atentia si ma face sa le colectionez.
Cu cat esti mai complicat cu atat crezi ca ai o valoare mai mare, sa duci o viata complicata e ceva ce tota lumea viseaza, sa vorbesti complicat e tot mai la moda si multi citesc pentru a invata cuvinte noi si atat, toate acestea te-ar ajuta sa epatezi, sa faci senzatie si nu in ultimul rand sa fi la mare cautare pe piata. Trist dar adevarat, nu vreau sa pozez intr-un infatuat, dar toate acestea nu te ajuta cu nimic. Daca nu poti sa vezi in cele mai simple si nevinovate lucruri esenta atunci chiar nimic nu mai are sens si tot si toate te nemultumeste, chiar si persoana ta dar dintr-un complex de inferioritate nu poti sa recunosti asta.
Nu trebuie sa pierzi ceva ca sa-i simti lipsa si sa-i apreciezi adevarata valoare, trebuie sa ai inteligenta necesara de a aprecia la momentul potrivit si de a fructifica acest lucru. Pare atat de complicat, dar in esenta e atat de simplu, trebuie doar "sa-ti pui mintea la contributie".
Nu credam vreodata, ca are sa-mi placa, o piesa cantata de Horia Brenciu. Sunt de fapt doua piese foarte bune ale lui, s-ar potrivi doar dintr-o cauza temporala " septembrie luni", pentru ca suntem in septembrie si mai e si luni, dar eu am ales pentru azi cea de a doua care imi inspira ceva . . . . . . . . . . . . .

miercuri, 16 septembrie 2009

Non omnia possumus omnes - Nimeni nu poate face orice

Toti avem talente, unii au reusit sa le descopere iar altii poate nu vor reusi sa le descopere niciodata, unii au reusit sa se afirme cu aceste talente iar altii vor muncii toata viata si vor ramane in anonimat, dar e imposibil sa incerci sa compari doua reusite din doua sporturi diametral opuse si sa consideri una mai buna decat alta, asta fara a mai lua in considerare si alte diferente majore care nu ma pot abtine sa nu le comentez.
Mai exact luni in presa sportiva din romania se facea comparatie intre golul (de altfel frumos) reusit de "Balanel Nicolitza" al nostru si reusita lui Federer in semifinala de la US Open. Nu contest talentul fotbalistului roman, desi nu ma prea pricep la fotbal, iar reusita sa este intradevar de exceptie dar totusi sa ne pastram picioarele pe pamant pentru ca si in alte campoinate, poate chiar in tarile bananiere, se pot vedea faze la fel de spectaculoase. Pot fi suspectat de lipsa de patriotism, sau de infatuare, dar nici macar in gluma nu putea scrie un gazetar adevarat asa ceva, chiar daca singur se intraba daca exagereaza si mai si intituleaza articolul "Executia suprema".
E trist ca nu mai avem rezultate majore la nici un sport, iar pe zi ce trece fotbalul si oamenii din fotbal fura si ultimele colturi ale publicatiilor unde mai erau trei randuri despre o campioana sau un campion, european sau mondial, la un alt sport. Fotbalul nu a reusit niciodata un rezultat mai mare decat o calificare la un turneu final, care sa sarbatorit de parca am castigat cel putin campionatul mondial, dar a monopolizat gazetele cu profil sportiv si programul multor posturi tv cu multe discutii in van si scandaluri (iar acum daca tot era o realizare sportiva trebuia sa fie ridicata la rang de arta).
La fel cum reusita lui Balanel nu se vede in fiecare zi dar au mai fost, la fel si reusita lui Federer daca era pe vremea lui Ilie Nastase nu reprezenta decat un schimb spectaculos de mingi cu o finalizare marca inregistrata Ilie Nastase. Dar cum poti sa compari un lider mondial ATP, cu 11 titluri de Grand Slam ca Feederer, cu un Balalnel pierdut in campionatul romanesc care colcaie de spagari si mojici care efectiv nu fac sport ci mint sportul si totodata spectatorii, nici macar nu au oglinda sa vada multi dintre ei ce burti de bucatari au si ce aspect de pigmei subnutriti.
O sa postez reusita lui Federer si din respect pentru sport nu o sa fac la fel cu asa zisa "reusita" a fotbalistului pentru ca nu se pot compara in vecii vecilor, amin.

luni, 14 septembrie 2009

Actorul si salbaticii

O capodopera a cinematografiei romanesti, acest film nu cred sa mai poata fi egalat vreodata si asta pentru ca din punctul meu de vedere Toma Caragiu a fost cel mai mare actor roman iar filmul care doreste a fi o pseudo-biografie a lui Tanase ( dar este atat de scurt, doua ore si ceva, incat nu poate reda decat o farama din viata sa) are o distributie pe masura maestrului. Am revazut ieri filmul iar apoi timp de mai mult de o ora am tot derulat si reascultat unele replici si momente extraordinare din film, dar imi e greu sa ma decid care scena e mai importanta si care mai putin, inclusiv cele in care se aude doar respiratia maestrului au o incarcatura aparte.
Recunosc, sunt fan al cinematografiei romanesti iar asta nu din patriotism, poate voi fi considerat subiectiv cand afirm ca nu inteleg televiziuniile de ce nu difuzeaza filme romanesti, de ce platesc o gramada de bani pe niste kitsch-uri cu batai, impuscaturi, sange sau si mai grav cu telenovele de import care au toate aproape acelasi subiect cu o fata care daca e oarba pana la urma vede, daca e surda pana la urma aude, daca e paralizata si nu poate merge in final e mare sportiva, daca e urata pana la urma devine foarte frumoasa si toate la sfarsit sunt bogate si implinite sufleteste cu o iubire care la inceput era imposibila. Filmale romanesti sunt difuzate la ora 5 cand natiunea se uita doar la stirile cu omoruri si violuri, pe unele posturi de televiziune si ceea ce e si mai grav sunt doar cateva, foarte bune de altfel dar mai avem si alte filme nu doar aceleasi, imi face placere sa le revad dar unde sunt restul filmelor, sau poate sunt prea ieftine la achizitie si comisioanele nu sunt pe masura sau, sau, sau . . . . . . . . . . . . .
Si totusi am inceput sa scriu despre "Actorul si salbaticii" iar cum in acele vremuri salbaticii aveau camasile verzi acum ai nostrii le au galbene, portocalii, rosii, albastre sau cine mai stie ce culori, unii nu s-au decis nici macar ce culori poarta in acest razboi pentru ca partidul lor de nisa asteapta o fuziune sau sprijina pe unii sau cand trebuie pe altii, asa ca decat sa isi faca camasile in dungi mai bine le mai schimba din cand in cand dar nu pentru igiena corporala ci din considerente strict politice. Ciudat sa vad in jur acelasi cenusiu predominant si prin multime cate unul cu camasa in culoarea partidului pe care il reprezinta doar in pragul alegerilor, ascultati cuvintele lui Caratase adresate celor cu camasile verzi pe atunci, acum ele sunt pentru cei cu camasile viu colorate politic:

mai am cateva fragmente memorabile, dar asta intr-un post urmator, e prea mult pentru prima data.

din nou o zi de 13, de aceasta data duminica

Mda,
a mai trecut o luna si a revenit data de 13, ca de obicei interesanta si imprevizibila, plina de mister si intamplari mai mult sau mai putin importante. Am aflat ca in 13 septembrie 1913 Aurel Vlaicu, pionierul aviatie romanesti, a incercat sa treaca Carpatii cu al sau avion dar la Banesti (langa Campina) se pare ca a facut un atac de cord si sa prabisit, culmea nu din cauza aparatului de zbor ci sa oprit al sau motor, inima.
Nu stiu de ce imi place aceasta cifra, poate din cauza misterului creat in jurul ei sau poate de ce sunt atatea mici sau mari chestii care ma leaga de ea. Nu am quantificat niciodata cate sunt bune si cate sunt mai urate sau nici nu mai stiu cum sa le numesc, am incercat cateva variante dar nu se potrivesc, dar se pare ca trebuie luata ca atare ca doar e 13, nu ?

joi, 10 septembrie 2009

bloggingul si blogareala

Am inceput acest blogg din curiozitate si nu neaparat pentru ca era la moda, la inceput l-am creat doar pentru a ma asigura ca nu imi fura cineva linkul. Am postat cateva copy&paste-uri pentru ca nu stiam ca pot sa scriu o fraza care sa aiba inceput si sfarsit, iar in ce priveste gramatica si ortografia puteam ramane corijent in scoala pentru ca nu a fost punctul meu forte niciodata. Nu stiu altii cum sunt (apropo de vorbele lui Creanga) dar eu nu o sa transform acest blog intr-un jurnal on line, fiecare suntem datori sa ne traim viata si nu sa o facem publica din dorinta de a epata.
Citesc mai multe blogg-uri a unor persoane care nici macar nu le cunosc, unele sunt persoane publice altele nu, dar admir toti oamenii care au ceva de spus indiferent de varsta, ocupatie sau clasa sociala, imi plac dezbaterile de idei bine fundamentate si nu detest in mod deliberat pe cei care incearca sa se bage in seama dar nici macar nu au habar care e subiectul discutiei (nimeni nu sa nascut invatat), dar unii din dorinta de a deveni ajutor de bagator de seama se considera indreptatit sa aprobe ceea ce a scris autorul prin comentarii laconice si fara rost.
Eu citesc multe posturi dar nu comentez decat atunci cand am ceva de spus, cand autorul imi provoaca exprimarea unei pareri sau cand comentariile sunt atat de idioate incat trebuie sa spun ceva pentru ca nu ma pot abtine. Am si eu cateva comentarii la posturile publicate de mine si nu pot fi atat de infatuat incat sa nu recunosc ca ma bucurat acest lucru mai ales ca sunt comentarii la subiect si bine fundamentate (cu exceptia unora mai vechi care le consider orgolii personale), am mai primit si pe mail unele comentarii de la unele persoane care nu doresc sa se exprime in public si le respect doleantele.